“Sun Goes Down”  este unul dintre acele cantece care, auzit o data, te insoteste intreaga zi. Mie cel putin mi-a inseninat dimineata. Inspira optimism si placere de a trai, nu doar prin versuri (extrem de ilustrative de altfel) ci si prin ritm.

Open your eyes coz another day is dawning,
Children of the night , can you hear them all calling.
Stars open up and an angel starts falling,
Listen to their beats, can you hear them hollering

Start in the morning, through to the evening
Dance like you’re the only one around
Move like you want it
Grove like you need it,
Dancing it up till the sun goes down

David Jordan este efervescent si natural, combina inteligent diferite stiluri, dar mai ales pop-rock, iar pe alocuri se pot detecta influente din Jimi Hendrix sau Lenny Kravitz. Enjoy!

Versuri de aici

Da, da, am neglijat blogul o perioada destul de lunga si nici nu ma apuc sa fac promisiuni de genul “De acum voi scrie macar un post la trei, patru zile.” Ideea este ca azi am intrat in luna a cincea de sarcina (pentru cine nu stia, yes, I’m pregnant!) si am simtit asa un imbold sa scriu ceva pentru a sarbatori acest eveniment.  Nu ma apuc sa ridic in slavi faptul de a aduce  pe lume o fiinta, stiu ca este un subiect plictisitor pentru cine nu a trecut prin asta (ca purtator sau ca parte ajutatoare).

Faza este ca trecand prin multe chestii noi, am invatat o sumedenie de chestii noi. Si nu toate faine. Cel mai nasol este un sentiment coplesitor de frica ce te insoteste la aproape fiece pas. Pe langa faptul ca acum nu mai esti tu centrul vietii tale, ci o chestie mica cu care inca nu ai facut cunostinta (poate ai vazut-o de cateva ori in pozele de la ecograf), te simti deodata vulnerabila si neputincioasa pentru ca nu mai ai tu controlul. Se intampla lucruri de care nu aveai habar si carora nu stii sa le faci fata, si te temi mai tot timpul ca o decizie gresita (ca aceea de a lua o banala aspirina pentru o durere de cap) poate avea repercursiuni grave.

Sunt multe variabile. Ti-ai dori o fata, dar poate va iesi baiat, sau invers, deoarece nu hotarasti tu ce aduci pe lume. Vrei sa fie sanatos si faci tot posibilul sa ai grija de tine si sa mananci corect, sa iei vitaminele, esti supusa la o groaza de alte corvoade fizice sau psihice, si totusi afli ca va avea o boala de care nici nu ai auzit pana acum si te intrebi ce ai facut gresit. Nu putem controla cum va fi copilul, cum va fi lumea in care va trai. Deja te gandesti la toate nenorocirile ce i se pot intampla si de care tu nu il poti feri si te apuca groaza. Da, nu esti super woman sau super man, caci si partea ajutatoare are astfel de ganduri. Da, iluzia aceea de control asupra vietii tale, a viitorului copil si asupra lumii in care traim dispare ca un firisor de fum in zare.

Trebuie sa inveti sa speri si sa ai incredere. In oameni pe care nu ii cunosteai inainte (medicul, de exemplu, si cu tot ce vad la TV in ultima vreme este al naibii de greu sa pot asta). De fapt, ma cuprinde o frica coplesitoare cand ma gandesc la sistemul medical din Romania si la faptul ca trebuie sa ma las pe mana lor. Si asa invat aproape in fiecare zi o frica noua si incerc sa nu ma las coplesita de teama, confuzie si alte emotii nedefinite.  Rapiditatea cu care treci de la un sentiment la altul, chiar fara motiv, este coplesitoare. Acum ti-e frica, si in momentul urmator gura ta se duce halucinant spre urechi, deformata de un zambet enorm cand te gandesti ”Oare cum va arata? Poate va avea parul cret. Sper sa nu aibe urechile lui.”

               OMUL  N-AR  TREBUI  SĂ  CITEASCĂ  PENTRU  CA  SĂ  ÎNGHITĂ  DE  TOATE , CI  MAI  CURÂND  SĂ  VADĂ  DE  CEEA  CE  ARE  NEVOIE

H.    IBSEN

 

 

4. Remedii
Cum spuneam in prima parte, acest sindrom al lecturii compulsive se caracterizeaza printr-o inabilitate progresiva de a distinge realitatea de imaginatie, viata de literatura, actiunea de fictiune, pana in punctul in care literatura este identificata drept unica realitate posibila.
Astfel ca remediile pentru aceasta maladie ar trebui cumva sa dozeze cantitatea de literatura ingerata zilnic de subiect, caci o anulare totala a cartilor din viata cititorului ar putea provoca grave daune colaterale. Acest lucru a fost demonstrat in cadrul unui experiment din 1997 facut in Rusia: unui grup de opt cititori le-a fost luata posibilitatea de a citi pentru o perioada de 30 de zile. Deja in ziua 20 subiectii care prezentau stadii avansate ale bolii au inceput sa manifeste serioase tulburari de personalitate, inclusiv o ingrijoratoare inclinatie catre canibalism.

Pentru a combate aceasta maladie foarte periculoasa dpdv social, este indicat mai degraba un control al continutului cartilor aflate deja in circulatie decat un control al accesului la aceste carti. Chiar daca nu exista inca o clasificare completa a principiilor ce pot favoriza o regresie a bolii, totusi s-ar putea trasa unele caracteristici pe care editorii ar trebui sa le evite in lupta impotriva ei:

• Realismul: evitarea publicarii de carti ce fac referire la situatii si trairi inventate, sau mai rau, la lumi fantastice. Se recomanda in special incetarea de indata a reeditarii lui Don Quijote.
• Limbajul simplu: trebuie acordata intaietate textelor ce contin exclusiv cuvinte de uz comun, eliminand definitiv termenii culti si mai ales arhaismele si neologismele. Textul ideal nu ar trebui sa contina cuvinte ce nu apar la telejurnalele de stiri. Este contraindicata reeditarea operelor lui Nichita Stanescu sau ale lui Lucian Blaga.
• Intriga lineara: este recomadata publicarea exclusiva de carti in care timpul se scurge linear, fara flashback-uri, regresii, retrospective sau alte dracii de genul acestora. Modelul ideal este cel al transmisiei unui meci de fotbal. De aceea, prin orice mijloace, se recomada ascunderea tuturor editiilor In cautarea timpului pierdut de Proust.
• Mediocritate: Alegerea cu grija doar a cartilor ce propun teme de actualitate din viata normala si obisnuita in care cititorul sa se poata recunoaste cu usurinta. Tematicile potrivite pot fi cu usurinta deduse din filmele de televiziune. A se evita cu strasnicie editarea de carti pline de citate, recenzii, elogii ale altor carti sau ale lecturii sau literaturii in general. asadar, eliminarea completa din circulatie a unor opere precum cele ale lui Cioculescu, Iorga sau Calinescu.

5. Concluzii

Sindromul lecturii compulsive este o boala extrem de periculoasa dpdv social, foarte raspandita in anii trecuti, dar se pare ca facem progrese in eradicarea sa. In ziua de azi majoritatea operatorilor culturali - recenzori, critici, autori, editori, reviste literare, academii- colaboreaza pentru minimalizarea efectelor nefaste pe care aceasta maladie le are asupra societatii.

Virtuosul cerc contemporan de productie literara incearca pe tot posibilul sa reduca sau sa elimine din circulatie agentii patogeni cei mai periculosi, precum creativitatea, inventivitatea, experimentele lingvistice sau  alterarea temporala. Consider ca fiind rezonabila ipoteza ca in urmatorii cinci-zece ani cel mult, aceasta maladie a societatii care este lectura compulsiva sa fie complet eliminata.

1. Contextul social
Dupa cum se poate constata in ultima perioada, cititorul este un individ inutil dpdv social, care iroseste printre paginile cartilor timpul pretios pe care cetatenii silitori si muncitori sunt obisnuiti sa il dedice unor activitati favorabile produsului intern brut.
Sociologi lucizi si plini de ascutime a intelectului au observat mai mult decat o simpla analogie intre comportamentul cititorului si acela al unor delicventi obisnuiti. De aceea este dificil de stabilit daca delicventa este o atitudine castigata in urma imitarii comportamentelor deviante sau in urma unei reactii la mecanismele de marginalizare puse in functie impotriva lor de catre societatea oamenilor cinstiti.

La momentul actual, ipoteza “cea mai acreditata” este aceea ca cititorul incepe sa citeasca dintr-o dorinta generica de non-conformism si transgresiune. Drept urmare, atunci cand societatea necititorilor il trimite catre marginile sale, el persevereaza in acest viciu ca o forma de autoaparare: scos in afara logicii competitionale a economiei de piata, respins de o societate dedicata dinamismului si productivitatii (cea a muncitorilor cinstiti), cititorul cauta consolare si remediu in singuratatea unicului loc ce pare sa-i ofere caldura si protectie - cartea- fara sa isi dea seama ca astfel isi agraveaza pozitia.

2. De la deviere la patologie
Lunga obisnuinta cu delictul schimba sensibil psihicul cititorului si perceptia sa asupra realitatii. Cartea, care este inteleasa corect de catre persoanele stabile mental ca fiind o simpla podoaba a casei sau un instrument de divertisment ocazional, devine pentru cititor o imagine sau si mai mult o substanta antropomorfa. El tinde sa stabileasca relatii sentimentale si prietenesti cu cartile sale, ce imita in totalitate raporturile umane normale, in detrimentul acestora din urma.

Cititorul, in stadiile avansate ale degenerarii sale psihice, tinde sa atribuie situatiilor si personajelor romanesti un statut de realitate superioara fata de situatiile sociale si productive normale. Asa ca nu este dificil sa ne imaginam totalitatea daunelor pe care aceste probleme le pot provoca stabilitatii politice si infloririi economice a tarii.

3. Simptome
Simptomele acestui sindrom al lecturii compulsive se disting clar mai ales din discursul elocvent al cititorului:

• primul nivel: “Acest roman m-a facut sa descopar o lume pe care nu o cunosteam.”  Imposibilitatea progresiva de a distinge realitatea de imaginar. In acest stadiu subiectul este in general recuperabil.
• nivelul 2: “In sfarsit o carte de citit cu dictionarul langa tine!” Fraza revelatoare pentru o degradare incipienta a capacitatii comunicative a subiectului, tipica pentru stadiile avansate ale bolii dar inca nu este incurabila.
• nivelul 3: “Aici parca timpul nu ar exista.” Subiectul a pierdut complet simtul realitatii. Fraze de acest gen se intalnesc in special la cititorii cronici si irecuperabili.
• nivelul 4: “Aceasta carte este o fereastra deschisa spre literatura.” Subiect incurabil ca si in cazul unor afirmatii de genul “Aceasta carte contine toate cartile”, “Literatura este compusa din cuvinte”, etc.

Grav, dar exista remedii asa ca sa nu disperam. Concluziile asupra acestei boli inca tratabile in episodul urmator.

P.S. Acesta este un pamflet, a nu se lua ad litteram.