Legea egoismului
Oct 15th, 2008 by rasuplansu
Uneori ma mai apuca cate un puseu de filozofeala, bineinteles ca nu asa din senin. Se intampla cate ceva, lucruri marunte poate, carora pe moment nu le acord importanta cuvenita, dar apoi se declanseaza ceva, cam ca o bombita cu efect intarziat. Ceea ce ma framanta astazi este egoismul. Am ajuns la concluzia ca egoismul este legea vietii. Da, fara nici o umbra de indoiala, caci fiecare lucru, de la cel mai indepartat astru pana la cea mai marunta vietate de pe Terra, se lupta pentru supravietuire, pentru sine, dupa puterea fiecaruia.
Fiecare fapta a noastra, zi de zi, este motivata de egoism, fie ea buna sau rea. Ii ajutam pe altii, suntem caritabili, de dragul de a face bine, pentru a ne asigura un locsor in Rai (valabil pentru cine crede in asta), pentru a castiga respect, pentru a ne mai simti mai bine in fata deznadejdii altora. Oare cand pun niste banuti in mana batranei de la coltul strazii, care zi de zi, ploaie sau soare, sta pe un scaunel si doar se uita la mine cu ochii plangatori, o fac pentru ea sau pentru mine, pentru a ma simti eu mai bine in postura de om darnic si saritor la nevoie? Suntem buni pentru ca ne face placere sa fim buni, asa cum altii sunt cruzi pentru ca suferinta si cruzimea le face placere. Cel credincios este credincios pentru ca gaseste bucurie in religie, moralul se bucura de principiile sale. Meditez de zile intregi la chestia asta si eu una nu reusesc sa gasesc un lucru care sa nu isi aiba aici punctul de plecare. Nici chiar sacrificiul de sine, este doar un egoism extrem de subtil.
Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului sa traiasca fara dureri cu el insusi.
Oare chiar orice actiune izvoraste din egoism? Macar sa existe o clasificare, egoism bun si egoism rau. Normal ca pentru a supravietui fiecare dintre noi are nevoie de o doza de iubire de sine mai presus de ceilalti, mai ales ca viata este din ce in mai complexa si mai rapida. Dar cine stabileste doza de egoism necesara pentru a face asta? Caci observ ca din ce in mai multi o depasesc in goana lor haotica de satisfacere a nevoilor, chiar si prin calcarea in picioare a celorlalti. Toti vrem sa existam, cerem insistent respect pentru ceea ce suntem, dar de cate ori in fiecare zi uitam ca traim inconjurati de alti oameni, care ca si noi, isi doresc acelasi lucru?
Egoismul este pur si simplu un alt nume dat vointei -
Jerome K. Jerome
No related posts.
Loading ...
poate n-ar strica sa citesti teoria lui Freud, cu ego, id-ul si zuper-~
plus Adam-ul ala, nu Sandler, cu “Invisible Hand”
still, it’s luv that makes the world go ’round – it’s just unclear what kind: altruism or self-love?
de mult citit old man freud. nu sunt de acord cu multe din explicatiile lui, care de altfel se reduc mai toate la secs ca motiv, rotita a actiunilor noastre. nu imi place sa imi stiu ego-ul intr-o lupta continua dintre id si zuper, as fi tot timpul obosita.
si unde mai pui ca majoritatea subiectilor lui in formularea acestor teorii au fost bietele fumei, care in acea epoca normal ca duceau o lupta continua in ce priveste privilegiile lor de a se bucura de viata, si tare am senzatia ca the old man a incercat sa imbrace intr-o forma academica ceva foarte lumesc care pe atunci era f condamnabil.
Invisible Hand-ul nu l-am studiat. inca.
si da, ai dreptate, dragostea este rotita ce invarte lumea. dar multi spun ca nu poti sa ii iubesti pe altii daca mai intai nu te iubesti pe tine. nu sunt de acord cu zicala cica crestineasca “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. ce te faci cu aia care au o fire self-destructive?
punctezi foarte bine ce punctezi…
dar freud n-a fost singurul, a fost doar primul. au urmat Jung, Adler, etc., fiecare cu obsesia lui (unu’ cu religia, altu’ cu dominarea). amu, religia a fost intotdeauna permisibila. dar, desigur, Freud n-ar fi ajuns celebru daca in loc de sex ar fi gasit ca alt motivator, cum ar fi dorinta noastra fecunda de a ne lega la sireturi.
teoria cu “invisible hand” este baza “morala” a capitalismului, si ca anume concentrandu-te pe propriul interes, intreaga societate are de castigat, calauzita si aranjata parca de o mana invizibila (de inspiratie divina, evident).
raspunzand intrebarii tale, un capitalist self-destructive l-ar putea lasa pe D-zeu ciung
Nu intotdeauna e vorba de egoism, deoarece egoismul trebuie sa provoace o anumita stare de placere, iar eu am facut unele chestii pentru binele altora, dar care mie nu mi-au transmis o stare de satisfactie.
Da dar egoisul, sub dorinta lui de a fi mai bine, este cel care ne impinge sa progresam, atat pe noi ca individ cat si intreaga societate. fiindca dorinta de mai bine e de mai bine PT NOI. atata timp cat noua ne e mai bine, nu ne intereseaza de ceilalti decat daca este in interesul nostru sa ne intereseze. chestia asta e veche de cand lumea si egoismul e infipt in fiinta noastra la fel de adanc ca si adn’ul.
@escm: actiunile egoiste nu implica placerea, poti fi egoist din necesitate si fara sa fii bucuros sau multumit cu asta
@marius: pana la un punct sunt de acord cu tine, este posibil ca o parte a progresului sa fie pusa pe seama egoismului. insa cum spuneam mai sus, mai este si cel distrugator, care numai la progres nu duce
@zamolxis: “teoria cu “invisible hand” este baza “morala” a capitalismului” nu stiam ca exista si o baza morala a capitalismului. dar sunt datori sa incerce sa-i prosteasca pe cei multi ca exista o moralitate in urmarirea acerba a satisfacerii nevoilor personale de putere sau de bani
foarte corecte si de bun simt observatiile tale !
astept cu nerabdare continuarea, pentru ca doar ai inceput ^.^
mi-a luat ceva timp sa-l regasesc: iata-l!
oops!
http://www.msnbc.msn.com/id/23729084/
spend on me and you will be happy.