Sindromul lecturii compulsive I
Dec 17th, 2008 by rasuplansu
1. Contextul social
Dupa cum se poate constata in ultima perioada, cititorul este un individ inutil dpdv social, care iroseste printre paginile cartilor timpul pretios pe care cetatenii silitori si muncitori sunt obisnuiti sa il dedice unor activitati favorabile produsului intern brut.
Sociologi lucizi si plini de ascutime a intelectului au observat mai mult decat o simpla analogie intre comportamentul cititorului si acela al unor delicventi obisnuiti. De aceea este dificil de stabilit daca delicventa este o atitudine castigata in urma imitarii comportamentelor deviante sau in urma unei reactii la mecanismele de marginalizare puse in functie impotriva lor de catre societatea oamenilor cinstiti.
La momentul actual, ipoteza “cea mai acreditata” este aceea ca cititorul incepe sa citeasca dintr-o dorinta generica de non-conformism si transgresiune. Drept urmare, atunci cand societatea necititorilor il trimite catre marginile sale, el persevereaza in acest viciu ca o forma de autoaparare: scos in afara logicii competitionale a economiei de piata, respins de o societate dedicata dinamismului si productivitatii (cea a muncitorilor cinstiti), cititorul cauta consolare si remediu in singuratatea unicului loc ce pare sa-i ofere caldura si protectie – cartea- fara sa isi dea seama ca astfel isi agraveaza pozitia.
2. De la deviere la patologie
Lunga obisnuinta cu delictul schimba sensibil psihicul cititorului si perceptia sa asupra realitatii. Cartea, care este inteleasa corect de catre persoanele stabile mental ca fiind o simpla podoaba a casei sau un instrument de divertisment ocazional, devine pentru cititor o imagine sau si mai mult o substanta antropomorfa. El tinde sa stabileasca relatii sentimentale si prietenesti cu cartile sale, ce imita in totalitate raporturile umane normale, in detrimentul acestora din urma.
Cititorul, in stadiile avansate ale degenerarii sale psihice, tinde sa atribuie situatiilor si personajelor romanesti un statut de realitate superioara fata de situatiile sociale si productive normale. Asa ca nu este dificil sa ne imaginam totalitatea daunelor pe care aceste probleme le pot provoca stabilitatii politice si infloririi economice a tarii.
3. Simptome
Simptomele acestui sindrom al lecturii compulsive se disting clar mai ales din discursul elocvent al cititorului:
- primul nivel: “Acest roman m-a facut sa descopar o lume pe care nu o cunosteam.” Imposibilitatea progresiva de a distinge realitatea de imaginar. In acest stadiu subiectul este in general recuperabil.
- nivelul 2: “In sfarsit o carte de citit cu dictionarul langa tine!” Fraza revelatoare pentru o degradare incipienta a capacitatii comunicative a subiectului, tipica pentru stadiile avansate ale bolii dar inca nu este incurabila.
- nivelul 3: “Aici parca timpul nu ar exista.” Subiectul a pierdut complet simtul realitatii. Fraze de acest gen se intalnesc in special la cititorii cronici si irecuperabili.
- nivelul 4: “Aceasta carte este o fereastra deschisa spre literatura.” Subiect incurabil ca si in cazul unor afirmatii de genul “Aceasta carte contine toate cartile”, “Literatura este compusa din cuvinte”, etc.
Grav, dar exista remedii asa ca sa nu disperam. Concluziile asupra acestei boli inca tratabile in episodul urmator.
P.S. Acesta este un pamflet, a nu se lua ad litteram.
No related posts.
Loading ...
Faptul ca am preferat sa nu dorm si sa nu merg la cursuri ca sa termin de citit niste carti e un simptom al acestei boli nu?
Abia astept sa vad care sunt remediile pentru ca asa nu mai rezist mult.
hmm, sa ma gandesc. yap, esti bolnav. ca si mine cred. mai rezista putin, inca cercetez si caut solutii.