Râsu’ Plânsu’

               OMUL  N-AR  TREBUI  SĂ  CITEASCĂ  PENTRU  CA  SĂ  ÎNGHITĂ  DE  TOATE , CI  MAI  CURÂND  SĂ  VADĂ  DE  CEEA  CE  ARE  NEVOIE

H.    IBSEN

 

 

4. Remedii
Cum spuneam in prima parte, acest sindrom al lecturii compulsive se caracterizeaza printr-o inabilitate progresiva de a distinge realitatea de imaginatie, viata de literatura, actiunea de fictiune, pana in punctul in care literatura este identificata drept unica realitate posibila.
Astfel ca remediile pentru aceasta maladie ar trebui cumva sa dozeze cantitatea de literatura ingerata zilnic de subiect, caci o anulare totala a cartilor din viata cititorului ar putea provoca grave daune colaterale. Acest lucru a fost demonstrat in cadrul unui experiment din 1997 facut in Rusia: unui grup de opt cititori le-a fost luata posibilitatea de a citi pentru o perioada de 30 de zile. Deja in ziua 20 subiectii care prezentau stadii avansate ale bolii au inceput sa manifeste serioase tulburari de personalitate, inclusiv o ingrijoratoare inclinatie catre canibalism.

Pentru a combate aceasta maladie foarte periculoasa dpdv social, este indicat mai degraba un control al continutului cartilor aflate deja in circulatie decat un control al accesului la aceste carti. Chiar daca nu exista inca o clasificare completa a principiilor ce pot favoriza o regresie a bolii, totusi s-ar putea trasa unele caracteristici pe care editorii ar trebui sa le evite in lupta impotriva ei:

• Realismul: evitarea publicarii de carti ce fac referire la situatii si trairi inventate, sau mai rau, la lumi fantastice. Se recomanda in special incetarea de indata a reeditarii lui Don Quijote.
• Limbajul simplu: trebuie acordata intaietate textelor ce contin exclusiv cuvinte de uz comun, eliminand definitiv termenii culti si mai ales arhaismele si neologismele. Textul ideal nu ar trebui sa contina cuvinte ce nu apar la telejurnalele de stiri. Este contraindicata reeditarea operelor lui Nichita Stanescu sau ale lui Lucian Blaga.
• Intriga lineara: este recomadata publicarea exclusiva de carti in care timpul se scurge linear, fara flashback-uri, regresii, retrospective sau alte dracii de genul acestora. Modelul ideal este cel al transmisiei unui meci de fotbal. De aceea, prin orice mijloace, se recomada ascunderea tuturor editiilor In cautarea timpului pierdut de Proust.
• Mediocritate: Alegerea cu grija doar a cartilor ce propun teme de actualitate din viata normala si obisnuita in care cititorul sa se poata recunoaste cu usurinta. Tematicile potrivite pot fi cu usurinta deduse din filmele de televiziune. A se evita cu strasnicie editarea de carti pline de citate, recenzii, elogii ale altor carti sau ale lecturii sau literaturii in general. asadar, eliminarea completa din circulatie a unor opere precum cele ale lui Cioculescu, Iorga sau Calinescu.

5. Concluzii

Sindromul lecturii compulsive este o boala extrem de periculoasa dpdv social, foarte raspandita in anii trecuti, dar se pare ca facem progrese in eradicarea sa. In ziua de azi majoritatea operatorilor culturali – recenzori, critici, autori, editori, reviste literare, academii- colaboreaza pentru minimalizarea efectelor nefaste pe care aceasta maladie le are asupra societatii.

Virtuosul cerc contemporan de productie literara incearca pe tot posibilul sa reduca sau sa elimine din circulatie agentii patogeni cei mai periculosi, precum creativitatea, inventivitatea, experimentele lingvistice sau  alterarea temporala. Consider ca fiind rezonabila ipoteza ca in urmatorii cinci-zece ani cel mult, aceasta maladie a societatii care este lectura compulsiva sa fie complet eliminata.

No related posts.

Tags: carti, comunicare, cuvinte, filozofeala