Despre frica
Feb 10th, 2009 by rasuplansu
Da, da, am neglijat blogul o perioada destul de lunga si nici nu ma apuc sa fac promisiuni de genul “De acum voi scrie macar un post la trei, patru zile.” Ideea este ca azi am intrat in luna a cincea de sarcina (pentru cine nu stia, yes, I’m pregnant!) si am simtit asa un imbold sa scriu ceva pentru a sarbatori acest eveniment. Nu ma apuc sa ridic in slavi faptul de a aduce pe lume o fiinta, stiu ca este un subiect plictisitor pentru cine nu a trecut prin asta (ca purtator sau ca parte ajutatoare).
Faza este ca trecand prin multe chestii noi, am invatat o sumedenie de chestii noi. Si nu toate faine. Cel mai nasol este un sentiment coplesitor de frica ce te insoteste la aproape fiece pas. Pe langa faptul ca acum nu mai esti tu centrul vietii tale, ci o chestie mica cu care inca nu ai facut cunostinta (poate ai vazut-o de cateva ori in pozele de la ecograf), te simti deodata vulnerabila si neputincioasa pentru ca nu mai ai tu controlul. Se intampla lucruri de care nu aveai habar si carora nu stii sa le faci fata, si te temi mai tot timpul ca o decizie gresita (ca aceea de a lua o banala aspirina pentru o durere de cap) poate avea repercursiuni grave.
Sunt multe variabile. Ti-ai dori o fata, dar poate va iesi baiat, sau invers, deoarece nu hotarasti tu ce aduci pe lume. Vrei sa fie sanatos si faci tot posibilul sa ai grija de tine si sa mananci corect, sa iei vitaminele, esti supusa la o groaza de alte corvoade fizice sau psihice, si totusi afli ca va avea o boala de care nici nu ai auzit pana acum si te intrebi ce ai facut gresit. Nu putem controla cum va fi copilul, cum va fi lumea in care va trai. Deja te gandesti la toate nenorocirile ce i se pot intampla si de care tu nu il poti feri si te apuca groaza. Da, nu esti super woman sau super man, caci si partea ajutatoare are astfel de ganduri. Da, iluzia aceea de control asupra vietii tale, a viitorului copil si asupra lumii in care traim dispare ca un firisor de fum in zare.
Trebuie sa inveti sa speri si sa ai incredere. In oameni pe care nu ii cunosteai inainte (medicul, de exemplu, si cu tot ce vad la TV in ultima vreme este al naibii de greu sa pot asta). De fapt, ma cuprinde o frica coplesitoare cand ma gandesc la sistemul medical din Romania si la faptul ca trebuie sa ma las pe mana lor. Si asa invat aproape in fiecare zi o frica noua si incerc sa nu ma las coplesita de teama, confuzie si alte emotii nedefinite. Rapiditatea cu care treci de la un sentiment la altul, chiar fara motiv, este coplesitoare. Acum ti-e frica, si in momentul urmator gura ta se duce halucinant spre urechi, deformata de un zambet enorm cand te gandesti ”Oare cum va arata? Poate va avea parul cret. Sper sa nu aibe urechile lui.”
No related posts.
Loading ...
Nu te mai gandi la frica. Gandeste-te la bebe.
Poate suna SF sau poate prea idealistic, dar eu am avut niste momente in viata cand pot sa spun ca am comunicat cu viitorii mei copii. Sunt acolo undeva, intr-o dimensiune la care inca nu avem acces. El/ea iti va da speranta si increderea de care ai nevoie si te va ajuta sa treci peste toate grijile si fricile, daca ii ceri asta. Pentru ca acum este un ingeras, atotputernic.
Gandeste-te ca e un suflet acolo, care abia asteapta sa te cunoasca. Incearca sa comunici cu el
Sau poate vrei sa-i ceri direct lui Doamne-Doamne.
In orice caz, ma bucur ca te-am cunoscut (adica am dat peste blogul tau) si imi fac o promisiune din a-l citi zilnic pana se naste bebe
Va fi o minune de copil ca si mama lui,ai sa vezi:)
welcome back si don’t worry, be happy!
@stefania: mersi pt. incurajari. nu este un insotitor permanent acest sentiment de teama, dar uneori ma napadeste. este situatia noua. sper sa mai treci pe aici dar nu promit sa scriu zilnic.
@roxi, draguta ca intotdeauna. iti sunt datoare cu un telefon. pupici
@zamolxis: thx, it’s good to be back. and i am happy!
Ce frumos ai scris. Si nu, nu e neaparat plictisitor subiectul daca nu esti direct implicat. Eu, spre exemplu, imi ador deja copiii, desi mai e foarte mult pana-i fac. Iar femeile insarcinate au o frumusete aparte. In plus, unele dintre ele sunt atat de dragalase cu burtica aia, ca nu-mi pot stapani un zambet cand le intalnesc
.
Numai bine, mamico.
multumesc. intr-adevar, viitoarele mamici au o aura aparte. cel putin asta imi spune multa lume.