Reflectii filosofice #1
Oct 22nd, 2009 by rasuplansu
In 28 de ani de viata am invatat macar un lucru, si anume ca povestile nu exista. Relatiile umane pe care literatura si fantezia le vor idilice iar biserica le prezinta ca fiind sfante si indisolubile o iau tot mai mult la vale. Acum o suta, cincizeci, poate chiar treizeci de ani, dinamica lor era mult mai simpla si lineara. Sa fie oare feminismul de vina?
Bunicii mei din partea mamei s-au zarit prima data la hora. Ea avea 16 ani si un sal nou primit cadou de ziua ei. Si-au facut ochi dulci de departe si la final un amic comun a facut cunostinta famiilor. Nu lor, parintilor. Dupa trei zile, la poarta casei strabunicilor mei s-a prezentat bunicul, frumos ca un soare (nu mi-l pot inchipui dar o cred pe bunica pe cuvant) si a inceput curtarea. In prezenta parintilor, stand unul langa altul, fara sa se atinga. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. De fapt pana a murit bunicul.
Parintii mei s-au cunsocut cand mama avea 18 ani. Era ucenica la bunica la coafor. Si bunica s-a gandit ca asa o nora de buna si harnica i-ar trebui ei. 
Si dupa o saptamana tata o invita pe mama la un profiterol. Si asa au trait fericiti si multumiti. Cel putin asa sper.
Epoca noastra a aruncat in aer conventiile sociale, schemele ce ii ingradeau pe strabunii nostri, constructiile, suprastructurile, lasandu-ne liberi. Libertate sexuala, libertate de a ne imbraca cum vrem, etc. Numai ca aceasta libertate face frica. Suntem asa de liberi de a ne putea exprima, ca ne este teama sa o facem. Fara frane, fara lanturi.. si atunci? Si suntem intr-adevar liberi, asa cum credem? Sau libertatea noastra este una stupida, fructul unei iluzii create de paginile revistelor glossy?
Astazi totul este al naibii de complicat, mai ales daca treci de un anumit prag in viata. Macar daca ar fi totul cum crede nepotelul meu, pentru care a avea o prietena inseamna ca fetita aceea cu codite blonde te lasa sa o tii de mana in pauza.
Barbati sau femei, toti avem temerile noastre. Cautam persoana potrivita, dar suntem innecati de fobii. Apoi persoana potrivita trebuie sa posede niste trasaturi ca intr-un final nici Superman/Wonderwoman nu ar putea trece examenul: frumos/oasa, inteligent/a, cult/a, trebuie sa citeasca ce ne place si noua, sa gandeasca ca si noi. In afara de celelate 1356 de calitati, desigur. Si asta se intampla, bineinteles, pentru ca dragostea nu vine asa, din senin. Daca vine vreodata.
Si asta este cea mai mare teama.
Teama de a te indragosti si de a pierde controlul. Teama de a-ti pierde libertatea, independenta, spatiul tau propriu si personal. Teama de a nu ajunge precum parintii nostri, in fiecare sambata seara pe canapea la televizor, mai numarand cate un rid sau adormind la filme. Teama de a te arunca cu capul inainte, de a-ti exprima sentimentele. Teama de un refuz, de a-ti aseza inima in mainile cuiva.
Ne umplem viata cu tot felul de lucruri, noutati, must do its, doar pentru a ne ascunde in spatele unei agende pline de biletele: cursuri de japoneza, lectii de dans, mers la sala, clubbing, totul numai sa nu te opresti sa te gandesti, ca iti face rau.
No related posts.
Loading ...
Noua mea bloggerita preferata a comis-o din nou. Un articol fain, sincer, luati de cititi de aici http://is.gd/4vIf2
…totul numai sa nu te opresti sa te gandesti, să-ţi dai seama că orice ai face tot îmbătrâneşti. Încorsetat de reguli sociale sau liber să te dai cu capul de pereţi. Tu alegi!
motanes´s last blog ..De ce sunt blondele proaste
de imbatranit nu ai cum sa scapi. dar mai conteaza si cum parcurgi drumul. daca nu reusim sa scapam de temeri si sa ne bucuram de amarata asta de viata, imbatranim degeaba. vorba lui Bogdan: Never take life seriously. Nobody gets out alive anyway.
Eu cred ca problema e ceva mai adanca de atat. Societatea noastra (nu numai cea romaneasca) este in general imitationala si poate mai mult ca oricand arboreaza stindardul sentimentelor si al fricii intr-o maniera desantata. Sunt sigur ca si bunicii tai au avut temerile lor.
Mi-ai dat o idee pentru viitoarea mea inregistrare din blog.
Bogdan´s last blog ..Student vs angajator
acum c-ai reinceput sa scrii, presimt un viitor de aur pentru blogul tau
zamolxis´s last blog ..Ghidul Zamolxis dä Herta Müller II – ama-zone
Suntem liberi sa emitem pretentii dar sa nu ne asumam nimic. Avem propriul orgoliu, nu mai e nevoie de al celuilalt. Chiar daca simtim ceva suntem liberi s anu spunem pt ca cel pe care-l ravnim ca partener “sa nu-si ia nasul la purtare”… Si uite-asa ajungem batrani si nefericiti, pentrui ca am crezut ca povestile-s reale… Vrem mai mult decat oferim, dezechilibrul ne aduce nefericirea.
califlor´s last blog ..Jos mana de pe bucata mea de Romanie
@bogdan: ma bucur ca te inspir. apopos, fain articolul cu “De ce femeile nu vor conduce niciodata lumea reloaded”. si ontopic, da, bunicii aveau si ei temerile lor, dar din conversatiile cu ei nu prea au reiesit referiri la sentimente, de partea asta mereu mi-au lasat impresia de siguranta. fricile erau de alta natura, au trecut prin foamete, razboi… poate astea i-au facut sa fie si mai uniti. destul era lumea si viata potrivnica, nu?
@zamolxis: sper sa ma tina.
@califlor: exact. am vazut cum destula lume a fugit in fata sinceritatii, speriata. si apoi dupa cativa ani, se intreaba de ce relatiile esueaza, unde gresesc.
Frica guvernează cam tot în lumea asta, nu doar sfera personala. De exemplu războaiele…tot din cauza unei frici de fond iau naştere. Frica de celălalt, frica de schimbare, frica de a nu fi nişte furnici mici şi nebăgate în seama. Mi-e frică de tine, atunci mai bine folosesc agresivitatea şi-ţi dau în cap. Şi, revenind la subiect, mintea noastră e dominată de frică. De amăgire. Nu ştiu dacă e frica de a pierde controlul, de a ne pune inima în mâinile cuiva, sau de a ne exprima, sau de un refuz. Mai degrabă înclin să cred că este frica de a fi fericiţi. Pare un contrasens, dar nu este. În teorie toţi ne zbatem pentru a găsi colţişorul nostru de fericire. Însă ne temem că fericirea este o “povară” prea grea pentru umerii noştri. Ne amăgim că suntem mulţumiţi aşa, că nu merităm mai mult, că asta este viaţa şi atunci nu ne rămâne decât să mergem înainte. Devenim comozi. De asta nu suntem liberi să alegem. Din cauza fricii. Nu avem curajul de a alege să fim fericiţi. Deşi se poate. Indiferent dacă avem sau nu un iubit/ă, soţ/soţie, o casă, o carieră grozavă, o maşină trăsnet, un cont mare în bancă.
Pentru a fi fericiţi trebuie să începem să privim înăuntrul nostru cu atenţie, să credem într-adevăr că fericirea poate fi atinsă şi poate deveni o condiţie normală a vieţii noastre de zi cu zi, cu toate necazurile şi suferinţele care apar în mod inevitabil din când în când. Sau o zi da şi-una nu.
E greu să ne întoarcem pe dos ca pe o şosetă….s-ar putea să găsim şi lucruri neplăcute…mai mult ca sigur. Dar e singurul mod de a transforma frica. Luptând cu noi înşine…până când lupta devine inutilă şi….e pace. Exact în acel moment, frica devine fericire.
Nu-i uşor, dar e posibil. Cum se spune: “impossible is nothing”. Ar trebui doar să credem mai mult în unele clişee de genul ăsta.
verdeerba´s last blog ..Il pezzo di stoffa
oana, scuze ca raspund cu intarziere. cu o singura chestie nu sunt de acord, cand spui ca din cauza fricii nu suntem liberi sa alegem. pai tocmai ca majoritatea alege, alege sa ii fie teama, de celalalt, de ce simte, de ce ar putea simti, de a se analiza un pic mai adanc, teama de ce ar putea gasi, teama de necunoscut. dar este o alegere. si asa cum alegi sa iti fie frica, la fel de bine poti sa decizi ca de acum inainte sa traiesti cu adevarat.
Traim epoca vitezei, totul e in viteza si nimic nu e trainic, iar oamenii contemporani noua sunt in mare majoritate purtatori de masti si se mint pentru a se simti mai bine de fapt traim intr-o lume falsa plina de oameni falsi ……………………..
Trist dar foarte adevarat
adrian barbat´s last blog ..Pauza publicitara "moartea lui Dorel"
nu toti oamenii sunt falsi. si daca ai putina experienta, poti vedea dincolo de masti. poate putem incepe prin a arunca propria masca.
Nu am generalizat, dar tot mai multi adopta masti si nu e o problema pentru mine in a vedea putin si dincolo de masca dar foarte putini constientizeaza ca de fapt ei se ascund in spatele unei masti si atunci cum sa incerce sa o inlature?
adrian barbat´s last blog ..Pauza publicitara "moartea lui Dorel"
daca iti pui o masca, implicit stii ce se ascunde sub ea. nu ne nastem purtatori de masti, ci le construim treptat pe parcursul vietii, pentru a ascunde ceva, pentru aparare, etc. chestia nasoala este atunci cand te identifici cu ea, si nu mai stii care este fata ta adevarata.
da corect, mai nasol e atunci cand crezi ca masca e adevarata ta fata, te minti frumos un timp indelungat astfel incat ajungi sa te identifici cu masca, la asta ma refeream nu la faptul ca te nasti cu o masca
adrian barbat´s last blog ..bautura bat-o vina . . . . . . . . . . . . .